DISTRIBUIȚI

Lingurarii sunt o castă aparte. Discreți până la limita secretomaniei, sunt la fel de performanți pe ape sălbatice ca cei care folosesc cele mai noi și scumpe swimbaituri sau vobelere japoneze. Asta într-o zi proastă. În restul celor 360 de zile pe an, doar ei prind.

Vrem să umplem un gol pe care l-am resimțit. Și anume, un articol de referință despre aspectele tehnice ale pescuitului cu aceste năluci, dar și o trecere în revistă a lingurilor cele mai prinzătoare. Vrem un articol pentru cei mai puțini familiari cu oscilantele, pe care să îl actualizăm permanent și cu experiențele și sfaturile primite de la pescari cu experiență.

DE ȘTIUT

Cu lingurile oscilante poți prinde orice pește care se hrănește cu alți pești, nu doar știucă, așa cum cred în general românii. Lingura imită un peștișor, și orice răpitor e care se hrănește cu peștișori va fi tentat de o oscilantă. Pe lângă versatilitatea în ceea ce privește speciile țintă,avantajele oscilantelor nu se opresc aici. Sunt ușor de lansat, sunt (relativ) ușor de pescuit, iar cele mai multe sunt și prietenoase cu buzunarul.

TEHNICA DE PESCUIT CU LINGURILE OSCILANTE

Cel mai important aspect, pe care îl amintim încă din start, este ca oscilanta să NU se învârtă în jurul propriei axe. Ea trebuie să oscileze stânga-dreapta, înainte și înapoi, în sus și în jos. De-aia îi zice oscilantă, nu rotativă. Cu cât reușești să o recuperezi la viteza cea mai mică, cu atât vom fi mai aproape de evoluția ideală pentru care a fost proiectată oscilanta.
Dacă am clarificat acest aspect, să trecem mai departe.

CUM ALEG OSCILANTA POTRIVITĂ
În funcție de 3 aspecte: acțiunea, culoarea și mărimea.

  1. Acțiunea
    E dată la rândul ei de 3 factori: forma lingurii, viteza de recuperare și felul recuperării. Când temperatura apei e mai ridicată, putem crește viteza de recuperare, dar și să îi imprimăm o mișcare mai agresivă. Iar ca formă, putem merge pe linguri cu oscilații ample și agresive. Caând apa e rece, facem fix invers, evident.
  2. Culoarea
    Alegi culoarea în funcție de intensitatea luminii și culoarea apei. Intensitatea luminii pare a fi însă elementul cheie când vrei să alegi oscilanta de culoarea potrivită. Iar alegerea se face în felul următor. Acronimul ROGVAIV e un cuvânt format din prima litera a culorilor care apar în curcubeu – fix în această ordine: Roșu, Orange, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet. În condiții de lumină puternică, alege oscilante în primele trei culori ale curcubeului – Roșu, Orange, Galben. În condiții de luminozitate scăzută, mergi pe ultimele 3 culori – Albastru, Indigo, Violet. Albul și argintiul sunt culori neutre eficiente atât în lumină intensă cât și în lumină scăzută, atât în apă limpede cât și tulbure. Argintiul e culoarea favorită a multora, și pe bună dreptate. Oscilantele argintii produc reflexii puternice, albe, în orice condiții. Însă și aici trebuie să iei în calcul un element pe care foarte puțini îl știu: ligura trebuie să fie argintie natural, nu acoperită cu un strat de crom sau nichel. Păsămite, cum ar zice Ispirescu, în ape nămoloase și în condiții de luminozitate scăzută, cromul și nichelul par negre în ochii peștilor, mai ales în apa adâncă.
  3. Mărimea
    Axioma – nălucă mare=pește mare e relativă, ca toate axiomele care țin de pescuit. Ideea e să îți alegi mărimea oscilantei în funcție de peștele țintă și de hrana lui. Mai pe românește, lingura să fie cât mai aproape ca mărime de mărimea peștilor pe care îi vânează răpitorii. De aceea la începutul sezonului, când apele sunt pline de puiet, e logic să mizezi pe oscilante mai mici, iar la final de sezon, când peștii hrană au mai crescut, să alegi oscilante de dimensiuni mai mari.
    O situație des întâlnită este aceea în care o oscilantă e prinzătoare în zori, dar după ce răsare soarele nu mai ai nici un atac. Când soarele răsare, lumina reflectată de lingură poate deveni prea puternică pentru ochii pesștilor, agresându-i. Înainte de a schimba culoarea oscilantei, încearcă același model, dar de dimensiuni mai mici. S-ar putea ca atacurile să reapară.

TIPURI DE RECUPERARE A OSCILANTEI
Indiferent de tehnicile de mai jos, încearcă să lansezi oscilanta în așa fel încât să facă un „plici” la impactul cu apa. Poți scoate sunetul ăsta dacă stopezi lingura înainte de a lovi apa. E bine să faci asta și pentru că firul va fi întins și în cazul unui atac instantaneu să poți înțepa eficient.

  1. RECUPERARE CONTINUĂ
    După ce oscilanta aterizează pe apă, numeri până când ajunge pe fundul apei – pardon – pe substrat ( e foarte posibil să fie atacată până jos). În funcție de adâncimea dorită, începi recuperarea la o viteza constantă. Variezi adâncimea, pentru a vedea unde se află răpitorul. În 9 din 10 cazuri, probabil se află pe substrat.
  2. RECUPERARE CU STOPAJE
    În timp ce mulinezi, te oprești și lași lingura să fluture pe cădere. De obicei, o să ai atacul pe cădere, în timp ce ai stopat mulinarea. Fii gata să înțepi la cea mai mică tresărire a firului și ține lanseta pe direcția firului pentru o înțepare eficientă!
  3. RECUPERARE ÎNTRE APE
    E o variație a tehnicii cu stopaj. Numai că pe mulinare ții vârful lansetei în sus, iar pe cădere îl lași repede în jos. În felul ăsta, îi permiții lingurii să cadă chiar în spate. Atacurile survin tot pe cădere. Când revii cu bățul la verticală, recuperezi execesul de fir. Poți zmuci un pic lingura când ridici lanseta, să o animi un pic mai agresiv.
  4. RECUPERARE LA SUPRAFAȚĂ
    Imediat cum lingura atinge apa, începi recuperarea. O ridici cu vărful de fiecare dată când se scufundă prea mult, sau/și accelerezi recuperarea ca să nu îi dai timp să se scufunde. Ideală la știucă, în ape cu vegetație mare, sau peste structuri de genul copaci scufundați. Pentru a evita și mai mult vegetație, e bine să înlocuiești ancora obișnuită cu una antibrădiș sau cu un cârlig de trailer (așa numitele siwash – vezi google;)
  5. RECUPERAREA JIGG-UITĂ
    Lași oscilanta să ajungă pe fund. Ții lanseta paralel cu apa. Mulinezi fir în timp ce ridici lanseta vreo jumătate de metru, apoi o lași să cadă din nou pe fund, pe coborârea bruscă a lansetei. Repeți, până apare atacul. Tehnică eficientă mai ales la șalău, dar și știuci capitale, mai ales toamna și iarna. Mulinează cât mai încet posibil.

ALTE SFATURI UTILE PENTRU PESCUITUL CU OSCILANTE

– Echipează fiecare oscilantă cu un vârtej de forță pentru a preveni răsucirea firului.
– Atașează ancora sau cârligul de oscilantă cu un inel de calitate. Altfel riști să pierzi o captură capitală.
– Poți atașa pe cârlig și un twister sau altă nălucă soft. Uneori îi va da un plus de atractivitate. În plus, atunci când vrei asta, artificiul ăsta aduce un plus de flotabilitate, iar lingura cade pe substrat mai încet.
– Când vrei să acoperi suprafețe mari de apă, folosește linguri mai grele. Când ai localizat peștele, scormonește zona cu tehnici mai specifice.
– Dacă pescuiești din barcă, după ce ai oprit într-un loc nu te sfii să arunci prima dată în spate. Turbulențele provocate de elice e posibil să fi pus peștii în mișcare.
– Când ai o lingură favorită, pe lângă clasica dublură e bine să ai același model în grosimi și gramaje diferite. Poate nu e nevoie să schimbi culoarea, ci doar să variezi același model.
– Joacă-te cu culoarea. Folosește colantări pentru a tuna modelele favorite în combinații alb-roșu (vezi Daredevle Eppinger) sau Firetiger (ideale pe ape cu vizibilitate scăzută)
– Când vezi că un pește urmărește năluca, nu schimba încă nimic din ceea ce faci, chiar dacă atacul întârzie. Dacă tot nu atacă, accelerează recuperarea. Un pește care observă pericolul ar accelera, iar asta poate activa reflexul de atac al răpitorului. Sau stopează și lasă năluca să cadă. Un răpitor care se respectă nu o va lăsa să ajungă pe fund.
– Când ai ajuns cu năluca lângă barcă, nu te grăbi să o scoți din apă. Fă cu lingura în apă un infinit imaginar, un 8 culcat, paralel cu barca. Sar putea să ai un implant de adrenalină dacă e știucă în zona.Nimeni nu știe de ce atacă știuca în momentul ăla, dar o face.
– Când ai văzut un atac de răpitor, nu îi da cu lingura în cap. Lansează ușor paralel cu traseul lui de atac. Și evită să lansezi lingura între răpitor și soare – umbra oscilantei îl va debusola și scad astfel șansele atacului.
– În apă clară, încearcă și cu linguri mate. Bronz, cupru – fără reflexii agresive, ar putea fi alegerea câștigătoare.
– Adaugă un strop de culoare lingurii – o inimioară sau o pene lângă ancoră ajută.
– Multifilamentul e indicat în pescuitul cu oscilante. Te ajută să smucești năluca și să rupi vegetația, te ajută să înțepi eficient.
– În privința lansetelor ideale pentru oscilante, părerea pescarilor români e covârșitoare în favoarea lansetelor moi, moderate – chiar slow, eventual din fibra de sticlă. Personal preferăm lansete fast, senzitive, permisive pe vârf dar cu rezervă de putere disponibilă rapid. Ne place să avem cu ce aplica o contră rapidă și eficientă.
– Nu aplica fanatic ce ai citit în articolul ăsta. Nici noi, nici alții nu le știu pe toate. Ia-ți libertatea de a ieși din reguli, de a alterna și combina tehnicile după inspirația ta. E partea cea mai frumoasă nu doar a pescuitului cu lingurile oscilante, ci ale pescuitului în general.

MINI GHID DE OSCILANTE

  1. Dolinger

Este, poate cea mai populară lingură oscilantă. Merge superb chiar și la recuperare continuă, iar pe stopaje…un pic mai bine.  Merge pe orice apă, pe orice adâncime, indiferent de anotimp.

 

2. Irlandeza

Dacă atentezează o lingură la supremația dolingerului, irlandeza ar fi aceea. Bate leneș chiar și la recuperări rapide, are o ancoră suplimentară, e imposibil să o recuperezi greșit. Tăticii o recomandă pe orice apă, în orice anotimp.

3. Frunza

Alt all rounder, de data asta e o Cenușăreasă. Puțină lume o știe, iar cei care o știu, o și preferă. Bună pe orice apă, pe orice recuperare.

4. Atom

Excelentă pe apă mică și rece. Se mișcă lent, e recomandat să fie lăsată să „agonizeze” până în apropierea substratului. E bună și la acoperirea a mari suprafețe de apă (rece) cu recuperare continuă, dar nu agresivă.

5. Siluro

Are o formă alungită, în formă de S. E preferată de mulți în pescuitul de adâncime. Bătaie amplă, sinuoasă.

Bună pe opriri bruște, recuperări cu accelerări bruște urmate de stopaj.

6. Pișcot

Lingură de ape mai degrabă reci, dar face surprize și vara. Bătaie leneșă. Foarte buna la pescuitul pe verticala.

7. Pâinica

Pentru că seamănă cu o franzelă 🙂

E o lingură cumva între atom și pișcot și împrumută caracteristici de la amândouă. La fel ca și verișoarele ei, se pretează mai degrabă la apă rece, unde nu e nevoie de o bătaie agresivă.

8. Țac

Isterica familiei, are o bătaie agresivă și plină de personalitate. Datorită portanței, e o lingură care execelează la jucarea pe vericală.

CONCLUZII? MAI BINE NU

Ai ajuns la finalul acestui articol fără să afli răspunsul la întrebarea „care e cea mai bună oscilantă?”. Sperăm însă că ți-am deschis apetitul pentru uneia dintre cele mai vechi și frumoase tehnici de pescuit. Și poate, la un moment dat, vei găsi și cea mai bună lingură oscilantă din lume. Cea pe care ai înțeles-o, cea cu care prinzi, cea care te-a ales ea pe tine.

Ești foarte tare! Ai citit până la capăt un articol de aproape 2000 de cuvinte, iar asta te face să fii mai pasionat decât 97% dintre cititorii obișnuiți. Ești exact genul de pescar pasionat pe care am vrea să îl avem prieten și pe Facebook (link).

Mulțumim pentru like și share!

Articole externe recomandate:

Oscilanta, năluca nemuritoare la știucă (de Florin Negretu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.