La caras pe Varlaam: crap de 15+ cu cârlig de 16

O să vă povestesc și despre grasutul ăsta care mi-a stricat vadul, dar până atunci tot de carași as spune mai întâi cate ceva.

De carașii de pe Varlaam multă lume a vorbit, până și pe Solzescu.ro am pomenit de câteva ori. După vreo 20 de partide strânse în ultimii 4 ani, mă simt dator să infirm niste mituri care în cazul meu s-au dovedit greșite. Poate pe alții îi vor ajuta să nu mai repete greșelile altora.

1. Sunt zile in care nu mănâncă decât la struna de mono. Ce am observat: cei care au emis axioma ori au prins 1-2 carași toată ziua, ori au prins o zi in care a stat bancul de caras pe vad și a mâncat in draci, caz în care a ajutat un mono, fiind mai greu pentru caras de expirat/scuipat momeala. Dar în 9 din 10 partide textilul bate mono-ul. Ca pe orice baltă, de altfel.
2. Nu merita sa faci vad consistent, că e plin de hrana naturală pe Varlaam. Hai sa o luam altfel: când am făcut vad mic, nu l-am ținut pe vad. Când am dus chiar și 2 kg de pelete, bancurile pe care le credeam răzlețe brusc aveau zeci de carași. Poate părea mult, dar cat crezi că le ia unor carași săriți în majoritatea lor de 1 kilogram – să dea gata câteva mâini de pelete? De groundbait nu mai vorbim. Au fost și cazuri în care am plecat super optimist cu vad bogat din prima – și am avut zero trăsături. A doua zi, pe același loc, după o partidă memorabilă. Fix axioma aia cu nu se compară o zi cu alta. Sfatul meu e să pleci cu moderație (4-5 methoduri scuturate pe vad), dar când îți intră pe vad să fii gata să dai serios de mâncare: momitoare mari, pelete gata pregătite, o a doua lansetă clipsată la punct fix…ideea e să nu pierzi timp, că altfel îți pleacă
3. Nu contează nada cu care dai. Așa e, am avut partide ok și cu nade ieftine. Dar când te taie cel din stânga sau dreapta cu un Special G, spre exemplu, iar peștii rămân arestați pe vadul vecinului, nu prea îți mai arde sa faci economie.
4. Nu contează cât de mare e cârligul, poți da și cu cârlige de 10 la cat de mari sunt carașii aici. Iar e adevărat, cu excepția cazurilor când crezi că nu e in zona până nu ai micșorat cârligul și ai subțiat forfacul de la method. Atunci apar trăsturi ca prin minune. Bine, și rateuri dar tot e mai bine decât activitate zero.
5. Cel mai bine se prinde la fir de 0,16-0,20 principal- cu forfac textil de 0.08 – 0.10 mm. Personal, prefer sa nu mă bazez pe elongația firului in dril cat pe o mulineta cu frana bună, o lanseta care amortizează de la vârf pana la cotor și o încheietura moale. Daca nu e suficient, există și methoduri elasticate. Dar fir subțire, mai ales pe Varlaam, mai ales la 50-60 de metri distanta maxima de pescuit, unde datorita vântului mai urci la method de 45 de grame, cu crapi de peste 20 kg prin zona, firul principal subțire pur și simplu nu se justifică. La method poți să te duci cu forfacul cât de subțire te ține ansamblul. P.S. Plus că regulamentul specifică o grosime minimă a principalului: doar mono, minim 0.25mm.
6. Carasul nu mănâncă decât la method. Iarăși o axioma scoasă de cei care nu au încercat în paralel. Merge și la coșuleț, ba chiar poți avea o partida și mai interesanta, cu bibani, roșioare spre kil sau obleti pe steroizi.
7. Daca nu mănâncă în primele 5 minute, degeaba mai lași methodul. După mine, o altă tâmpenie. Media e pe la 25 de minute, scade când reușești să îl reții pe vad. Dar la 5 minute scoți doar când e Ziua Carasului Sinucigaș.
8. Nu mănâncă decât la wafter/dumbel pe fir de par. Iar nu e adevărat, am prins și cu rama și cu viermusi și cu porumb. Plus că la porumb zice saru’mana și roșioara mare, un deliciu in drill.
9. Daca e sa manance, mănâncă în orice distanța. Bă, nu e chiar așa. Prefera cociocul sau crăcile ca pe orice alta balta. Plus că pe Varlaam ai cocoașe, platouri, chiar și praguri mici care țin peste. Deci merită in continuare să sondezi nu doar după structuri, ci și după adâncimi. Am avut prieten care pescuia în celălalt capăt al lacului și amândoi am prins bine doar pe adâncime de 1 metru. Și doar noi am prins pe toată balta, așa că…
10. Nu mănâncă pe apă mică decât seara. E un mit parțial adevărat, pe unele zone așa e. Și eu am observat că pe B4 – B7 mănâncă mai bine după amiază spre seară. Mai bine, nu exclusiv…
    
    

Hai că am ajuns la punctul 10, deși nu asta era scopul.

Să vă zic ceva și de crapul surpriză. Crapul prins cu echipament de feeder nu e ceva extraordinar pe Varlaam , e doar ceva excepțional prin prisma faptului că C&R e încă SF în România. La fel cum și un stand curat e wow, cum și o rezervare pe care nu o pierzi e wow, cum și o toaleta cu duș pe balta e un lux inutil, după unii. L-am prins pentru că fir Toray BR de 0.25, pentru că Drennan Specimen de 16, pentru că nadă Green Method de la Senzor, pentru că Daiwa TDR și Maver Reactorlite de 12ft, lansetă făcută „pe vremea când contabilii nu alegeau carbonul” – cum ar spune cel care m-a sfătuit (bine) să îmi iau una. Cel puțin una. Ce am învățat? Că nu e bine să pui genunchii jos, în loc să sprijini coatele pe ei, când ții un crăpălău la poze, sau sciaticul te va înjura. Ce nu am vrut să învăț: să ascund umărul, să fac zoom la cameră – d-astea. Și nici nu vreau să învăț vreodată.

Ce e demn de menționat este că anul ăsta mi-am propus să nu pescuiesc cu nadă de import. Deși știu că un LT94 – tot din import se aduce, cred că mai bine dai aceeași bani (chiar și mai mulți, dacă merită) unora care produc în România, plătesc aici taxe și tot aici cheltuiesc majoritatea banilor. Method Green stă bine acum în topul meu, mult peste așteptări. Nada Method Green seamănă cu Special G la LT94, ca să zic așa, ba chiar și la mecanică – o idee mai previzibilă la umectare fiind Senzor. Și tot ea cu un plus la mecanică, se sparge mai repede și uniform.

Dacă tot a venit vorba de spart repede de pe method, și peletele lor de crap/fishmeal sunt foarte ok din punctul de vedere al mecanicii. Îmi plac că sunt buretoase, chiar după umectare încorporează bine eventuali extra aditivi și nu mă mai trezesc acasă cu spatele tricoului fluorescent…că na, mai sar picături la lanseu. Stau bine pe method în lanseu, după 30 de secunde pe fund – cad toate. Dacă nu vrei să scapi de mărunțiș, e perfect așa. Oricum, nu prea ai mărunțiș pe Varlaam, până și obleții sunt în stare să-ți miște methodul de 45 de grame.

Îmi mai place și amixul ăsta galben care merge belea pe method… dacă sitezi particulele mari (uriașe). Ba chiar poți vorbi de un plating deosebit la contrastele pe care le poți realiza.

Una peste alta, în afară de niște wafteruri chocolate de la Ringers și niște resturi de pelete/groundbait de la Bait-Tech rămase de anul trecut prin portbagaj, am putut ‘rezolva’ partidele de anul ăsta de pe Varlaam cu nade, aditivi și momeli de cârlig made in România. Eu zic că e un lucru bun că producătorii români se duc deja spre nade premium, pe care sper să le mențină la standarde înalte și după lansare (adică să nu facă o „românească”). În ideea asta, poți să dai un ochi pe la nadele pentru feeder de la Senzor, mai ales că nu îmi iau nici un leu dacă dai click pe link :)))

P.S. Bluza albastră e de la Decathlon. Dar ăstora chiar nu le dau link :)))

Dacă ți-a plăcut articolul, hai cu noi și pe Facebook: link Solzescu. Lume spălată, mai scăpăm și acolo chestii ok, merită.