Tipul ăsta de pescuit nu e printre favoritele mele. Am o problemă mai degrabă principială. După ce că alerg peștii tot anul, nici măcar sub gheață să nu-i las în pace? Când sunt molateci și abia se mișcă, ce plăcere a drilului să mai ai? Bine, nu neg că îți poți găsi satisfacția în așa ceva. Iar frigul îndurat pe gheață, plus riscurile la care te expui – fac din fiecare pește un trofeu, iar din pescuitul la copcă, un pescuit extrem. Și cam irațional. Deci – perfect pentru bărbați!
Am zis să îi dau încă o șansă în 2017. Dar, tot n-am avut tragere de inimă să merg, aveam și o scuză bună… Cum însă am făcut o minimă documentare și am aflat o groază de lucruri noi despre ce se poate întâmpla la pescuitul la copcă, am zis să fac un mini ghid. Măcar să conștientizeze oamenii că nu e de joacă la copcă. Să trecem la treabă.
Există două tipuri de gheață. Gheața albicioasă e foarte riscantă. Arată așa pentru că are bule de aer rezultate fie din topiri si reînghețări parțiale, fie din impurități, fie a prins zăpadă în structura ei. Fără tura-vura, e riscantă. Cealaltă gheață, transparentă, e mult mai sigură – cu o singură condiție: să fie suficient de groasă. Cât de groasă?
– 10 cm sunt siguri pentru oameni
– de la 20 de cm cică poti merge cu masina pe ea (n-as încerca să văd dacă așa e)
Condiția este însă ca grosimea gheții să fie uniformă.
Apele îngheață de la mal spre centru, așa că la început de sezon, grosimea poate varia consistent de la maluri spre centru. Ideea e ca, de fiecare dată când ai dubii, să verifici grosimea. Din 10 în 10 metri, măcar.
Pe râuri, apa curgătoare e iarăși foarte înșelătoare, curenții mai puternici duc la diferențe notabile de temperatură și, de aici, la diferențe în grosimea gheții.
Puțină lume e atentă la proprietatea fizică a zăpezii de a izola. Zăpada, mai ales cea troienită într-un loc adăpostit, poate ascunde o porțiune de gheață mai fragilă.
La pescuitul la copcă e bine să ai două mânere de lemn cu țepușe (un cui ascuțit), legate între ele cu o ață,pe care să le porți pe după gât. Nu e o idee rea să pui niște dopuri de plută peste vârful țepușelor, pentru siguranță. În cazul în care gheața se rupe, poți folosi mânerele astea pentru a te trage din apă. Altfel, e mult mai greu. Odată ieșit, nu te ridici în două picioare, te târăști până într-un loc unde gheața e mai solidă. Cu cât dispui corpul pe o suprafață mai mare, cu atât pui presiune mai mică pe gheață și reduci șansa de a o rupe. Nu e rău să aplici aceeași metodă a culacatului pe burtă și când gheața începe să pârâie.
Panica – e cel mai mare dușman. Hainele sunt pline de aer, ar trebui să te țină la suprafață câteva secunde.Folosește picioarele ca sa te propulsezi la loc pe gheață, împinge cu ele în apă, ca și când ai înota.Dar înoți pe gheață, nu pe dedesubtul ei, da? Apoi, cauți o sursă de căldură și îți dai jos hainele ude. De-aia e bine să ai și ceva de schimb la tine.
Când cade partenerul în apă, nu te panichezi. Te apropii de el, dar păstrezi o distanță sigură. Cauți un obiect cu care să îl poți tracta din apă, dar nu risca să te duci prea aproape, riscați să cădeți amândoi. Un fular, haina ta, o creangă – orice e bun în scenariul ăsta. Dacă din orice motiv (poate chiar ți-e frică) nu te poți apropia, nu mai pierde timpul și sună la 112. Sunt secunde care, dacă nu sunt pierdute aiurea, pot salva o viață. Și poți scăpa cu viața, zice un om într-un video de mai jos, și după 30 de minute de la ruperea gheții. Dacă mai poți avea copii sau dacă mai ai cu ce face pipi din picioare… nu spune nimeni nimic. Deci, atenție mare 🙂
Și, ultimul sfat, aproape o lege a pescuitului la copcă: la copcă nu te duci singur. După mine, la fel de important ar fi să nu te duci băut. Dar ce, mă aude cineva?!
Dacă ai și alte sfaturi sau ponturi despre pescuitul la copcă, le așteptăm în comentarii.
P.S. Mai jos un video cu miscarile despre care vă povesteam:
