DISTRIBUIȚI

Teoria spune că methodul își pierde din eficiență cu cât apa este mai adâncă. De nefolosit pe ape mai adânci de 1.5 metri, ar jura un englez. Caz pentru care au apărut așa numitele banjo method feeder. Dar nici ele nu sunt recomandate pentru ape mai adânci de 3 metri. Cu toate astea, parcă ai da cu un method pe ape și mai adânci de atât. Hai să o luăm metodic, că tot e vorba de methoduri.

Problemele method feederului:

  1. Nada se sparge la impactul cu apa. E greșeala pescarului. Trebuie să stopeze linia fie cu mâna/degetul pe buza tamburului, fie să pescuiască clipsat. Doar așa methodul va intra în apă cu nada în sus, doar dacă e stopat complet înainte de a intra în apă.
  2. Problemele legate de mecanica nadei. Datorită formei method feederului, o nadă subumectată se pierde în coloana de apă. O nadă supraumectată, colantă, se va sparge însă foarte greu. Practic, montura e ineficientă până în momentul în care nada se sparge pe substrat.

Soluția:
Se pescuiește cu un mix de nadă: groundbait colant + pelete uscate. Simplu, nu?


Methodul ajunge intact pe substrat. Acolo micropeletele încep să absoarbă apa și se măresc. Împing în groundbait (nada) pe care o sparg. Cârligul cu momeala e la vedere, trăsătura poate veni în orice moment.

Extra tip: Ai văzut nebunii ăia care tot testează cu acvariul diverse chestii legate de mecanica nadei? Fă și tu niște teste cu amestecul de momitor, e bine să știi exact în cât timp amestecul se sparge pe substrat. Poți accelera procesul crescând numărul de pelete și viceversa…
Fire-n drill!

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.