Polcești, o baltă cu caras mare și sturion…la feeder

Balta Polcești este printre puținele piste pe care te mai poți întâlni cu exemplare de caras sărite de 1 kilogram. Datorită acestui fapt, pentru fanii pescuitului la feeder este o destinație favorită, în ciuda faptului că este o baltă capricioasă. Printre cei care se bucură inclusiv de faptul că e o baltă capricioasă, mă număr și eu.
Populația piscicolă a bălții Polcești este formată într-o majoritate covârșitoare din plătică, urmată de caras și crap. Ca mai toate bălțile din salba Sărulești, nu lipsesc exemplarele de sturion și șalău. Taxa pentru pescuit la caras și plătică este de 50 de lei, se pescuiește cu 2 lansete fără limită de reținere din aceste două specii. Pentru crap (cu limita de reținere la 5 kilograme, exclus exemplare sub 1 kg) și 4 lansete se percepe taxa de 100 de lei (asta în 2017 – nu garantăm că va fi la fel taxa dacă citești articolul ăsta ăn 2018 sau 2019. Probabil nu va mai fi nici caras atunci).Majoritatea pescarilor preferă pescuitul cu 2 lansete, iar cei care nu pescuiesc la feeder pescuiesc cu monturi de feeder cu coșuleț – pe lansete de crap.
Cuantificând și gherlele aferente învățării pistei, am identificat 3 zone fierbinți, care sunt și primele ocupate de pescari. Zona 1 este cu apă mai adâncă, zonele 2 și 3 au în față un platou cu apă mai mică. Personal, cea mai bună partidă am reușit-o pescuind izolat, pe zona 4, unde apa e destul de mică pe alocuri, dar apar și diferența mai bruște de nivel – nu vorbesc aici de praguri clasice, pe Polcești nu am reușit să identific așa ceva.

Comportamentul peștilor e unul atipic, datorat cel mai probabil faptului că aceștia circulă în bancuri mici, pe care nu prea poți să le ții pe loc decât cu riscul de a le sătura repede – ceea ce se traduce prin perioade de trăsături mai dese, urmate de pauze destul de lungi în care ai putea jura că peștii s-au sinucis în masă.
În cea mai bună dintre partidele mele pe Polcești am pescuit cu 2 lansete de feeder. Un Hardy Marksman Supero de 12ft, cu varful de 1.5 oz, echipată cu o mulinetă Daiwa Match Winner 3012, cu fir de 0.18 Toray Ultimate PA. Ansamblul acesta l-am folosit cu method feeder Middy de 30 gr, pelete Sticky Bloodworm de 2mm și pelete de cârlig Utopia, galben fluo. Forfacul (spre norocul meu) a fost din textil Power Pro de 10lb, alb, cumpărat din Sua, cârlig Guru Super MWG nr 14.
Cealalta lansetă, o Daiwa Airity de 11ft, echipată cu o mulinetă Spro Red Arc de 4000, model vechi, a avut pe ea fir Toray BR de 0.21 și o montură clasică, cu coșuleț mic, open end de la Nisa, de 22 de grame. Forfac de 0.14, cârlige pentru râmă de la Owner, nr.12. Nada a fost un amestec în proporție de 50-50% de Utopia Baits Fish&Krill și Utopia Baits Meat&Wheat. Sunt nade cu care am pescuit intensiv anul acesta și am căpătat o încredere nebună în ele, intru de fiecare dată în panică atunci când văd stoc zero, deși mai am 5-6 pungi în portbagaj.
Ciudățeniile partidei au apărut la lanseta pe method feeder. Am avut un șalău cam de 2 Kg (habar nu am ce a fost în capul lui, probabil a atacat vreun oblete, dar a mișcat vârful și a fost înțepat regulamentar)- o bucurie de drill. Pozat – eliberat rapid.

O oră mai târziu, aceeași lansetă de feeder mi-a zburat de pe suport, cred că am fost la câteva zecimi de secundă de a o vedea trasă în apă. Am înțepat, iar la celălalt capăt al firului un sturion cât mine de lung a sărit din apă ca ars. Fix ca o știucă! Cu amintirea amară a unui drill de 2 ore fără un sfert, dar nefinalizat, pe balta de la Puești, am forțat la maxim ansamblul. Frâna era reglata de acasă, maniacal, la limita de rupere a firului. În 14 minute am adus „morunașul” la mal, Hardy-ul comportându-se mai mult decât exemplar: au fost momente în care vârful era cu 50 de cm sub cotorul lansetei. Am filmat cu chiu cu vai imaginile de mai jos, am adus și sturionul la mal, unde l-am eliberat fără să îl scot din apă. Oricum, era „leoarcă” de obosit. După spusele paznicului, din unghiul filmat și din mărimea gurii, exemplarul putea avea oriunde între 20 și 30 de kilograme, dar din unghiurile filmate nu a putut să facă o estimare exactă. Oricum, sigur e peste 10 kilograme – cât era obiectivul meu dintotdeauna. Iată și ultima parte a drillului, calitatea nu e grozavă – cu o mână țineam lanseta, cu cealalta am filmat, soarele îmi bătea în ecran, dar…merge, zic eu:

Și dovada că a fost „la mâna mea”:

După aceste 2 episoade, am mai avut la method feeder doar o plătică ceva mai mare decât media, la peletă roz, de krill. După care, am trecut și aceasta lansetă pe coșuleț, pentru că în zona deja apăruse carasul care păpa în egală măsura la boabă de porumb (doar caras), la râmă (și caras și plătică în mod egal) și buchet de viermuși albi (mai mult plătica decât carasul). Cu ambele lansete pe coșuleț am avut cam 10 exemplare serioase de plătică și cam tot atâtea de caras, plus nenumărate plătici de 200-300 de grame. Nu le-am făcut poză de grup, nu aveam în cap să scriu un aricol despre partidă, dar am fotografiat exemplarele mari, lângă o sticlă de apă minerală de 2 litri, în loc de scală.

Cam asta e experiența mea cu Polceștiul, baltă pe care o recomand din toată inima celor care nu se sperie de o gherlă, două…trei, dar care uită tot când au o partidă ca cea pe care v-am povestit-o. Sau na, pe aproape.
În loc de concluzie, nu pot să nu le-o întorc celor care mi-au tot spus că nu are rost, la cât de des pescuiesc, să bag bani în lansete de sute de euro, în fire sau cârlige de zeci de lei rola sau plicul. Tuturor le spuneam că tocmai pentru că pescuiesc atât de rar, nu vreau să ratez captura vieții, dar nu vreau nici să pescuiesc cu scule heavy. Uite că niște scule medium, mai degrabă spre light decât spre heavy, dar de calitate maximă, fac față și la asemenea capturi surpriză. Iar amintirea drillului cu morunul probabil va fi una dintre ultimele imagini pe care le voi derula în minte când îmi voi lua adio de la lumea asta. Ce spuneți, mai contează banii?

Hai, fire-ntinse!

Ține aproape de Solzescu – pagina lui de Facebook e –> aici. Like-ul e gratis, share-ul e de vis!